sâmbătă, 11 iunie 2011

Somnul naţiunii naşte monştri


Somnul naţiunii naşte monştri. În timp ce noi dormim hipnotizaţi, de parcă am fi vegheaţi încă de FNI şi nu de Dumnezeu, monştri fioroşi îşi întind tentaculele către generaţiile viitoare, sugumand pompoasa dezvoltare durabilă, încă din temelii.
Nu, nu mă corecta, admiratorule al lui Goya. Nu-ţi pângăresc capodopera în ambalajul frivol al parodiei postmoderne ca să te minimalizez. Dar la ce mă pot raporta când singurele valori actuale recunoscute sunt sânii lui Sânzi Buruiană şi palatele cu turnuleţe din Buzescu?
Nici tu, idealistule ce crezi că ţara arde doar la televizor. Când te vei întoarce treaz din Vama Veche, la postul tău de IT-ist, şi vei vedea că o ai drept colegă pe fiica şefului, care nu şi-a terminat nici cursul de Microsoft Office dar e plătită mult mai bine, o să ajungi la vorba mea.
Şi nu, nu o face tu, PDL-istule cu burta plină care nu crede că celorlalţi le poate fi foame. Nu te condamn pentru partid, nu te condamn nici măcar pentru că eşti politician. Sistemul te corupe. Vezi tu, păcatul ţi-e că faci parte din naţiune doar când îţi convine, în rest eşti o apă şi-un pământ cu-o lipitoare. Păcat că peste ani, când strănepoţii îţi vor ajunge sclavi unui stat imperialist, nu ţi se va mai părea benefic să aplici ca filosofie de viaţă fabula Câinele şi Căţelul.
Ciupiti-vă, aşadar, şi hai să ne trezim din resemnare, pentru că viaţa am ajuns s-o trăim doar în vis, în timp ce-n realitate ne rezumăm să existăm.