marți, 21 ianuarie 2014

Leapșa în pași de Panda



 De obicei, dacă ai trecut de 25 de ani și în ultima perioadă, nu a încălțat nimeni papucii nr. 44 pe care îi ai, în mod inexplicabil, în casă, lumea tinde să te privească într-un mod clișeistic. Dacă nu-i roade pizma pentru lipsa de explicații, responsabilități și  gelozii, îi roade...curiozitatea pentru lipsa de „anexă imperios necesară”. Sau mai simplu spus, se întreabă când vor veni la ușa ta nu cele 72 de virgine care îi așteaptă pe musulmani în Rai, ci cele 72 de pisici care se prezintă, ritualist, la ușa oricărei fete ce depășește pragul de „single and fabulous”. 


 Dar ce încep eu să înțeleg, în pragul celor 18 ani făcuți a a 8-a oară, e că nu e adevărată povestea cu Madonna. Și cu Tina Turner. Nu e adevărat că, dacă ele au amanți cu zeci de ani mai tineri, motivul pentru care momentan nu trimiți bezele este pentru că posesorul bezelelor nu s-a născut. Orice fată conștientă că merită mai mult decât să fie doar Fanta Roz a unui tip sculptat de Michelangelo, știe că și tipul care momentan mănâncă o sharoma de la Dristor și întârzie să apară, o să merite mai mult decât o fată „poliglotă” și  superficială.  Și poate că aici e buba: într-o societate în care îngerul de pe umărul drept îți infiltrează neuroni pur raționali în celule în care diavolul deja vârâse terminații nervoase aflate în exaltare, sistemul se cam scurtcircuitează.  


 Ajungi să faci o coadă de Maici Terese, Marii Terese (uneori chiar combinate în aceeași persoană), șoricei de laborator, cobai chinuiți în laborator, oameni cu scaun la cap dar cu uși închise în suflet, papagali cu funduri braziliene și privighetori cu voci încântătoare care obișnuiesc să cânte și în alte colivii. Și toți au stat la ușă inimii tale la un moment dat, încercând să se încadreze în conturul strâmt, trasat pe strada unei inimi, unde cândva s-a produs un accident. Și ca-n Cenușăreasa, unii au picioarele prea lungi. Ca-n Alice în Țara Minunilor, alții sunt prea micuți. Și orice ar face, își dau seamă că nu vor încăpea în silueta trasată, pentru că ea aparține unui singur om. Dar acel om a murit, d-asta îi e trupul trasat cu atâta minuozitate pe stradă.  


 Dar dacă nu au ajuns încă pisicile la tine acasă dar nici nu ai început să culegi șosete din vaza cu flori, înseamnă că ești totuși o norocoasă! Pentru ca in acest moment, despre care lumea spune ca este clipa cand caleasca se transforma in dovleac, esti doar tu cu tine si te vezi nu prin prisma unui barbat care, vrand nevrand, te influenteaza.  Nu zic ca e vreodata bine sa fii single, dar daca e un moment propice pentru asta, acesta este! Crede-ma, nu ai fi putut sa gandesti obiectiv si matur la 18 ani, sa-ti cantaresti optiunile si sa te autoevaluezi, cand toti "cateii" umbla cu "covrigii" in calduri si unicul criteriu intre a fi sau a nu fi single este accesibilitatea "covrigului".




Acum este momentul sa iti dai seama singurica fata viitorului: cu barba, cu mustata, ras in cap...Ți-ai dat seama din coada mai sus menționată ce vrei și ce nu vrei și ai ținut cont de asta chiar dacă, într-adevăr, poate ai ratat loteria spontaineităţii. Descoperi încetul cu încetul că Ariel nu este doar numele unei sirene, dar mai ales a uneia care a vărsat toată apa din ocean peste silueta trasată cu cretă fină, în strada din fața inimii tale. Acum strada ta e curată și ușor alunecoasă. Ei, cel puțin pe pisici le va ține afară o bună perioadă. 



  Așa că uneori, la Leapșa, prinzi prima dată broscoiul, apoi pe şefu’ ( și dacă ai noroc, va fi altfel decât broscoiul), apoi prieteni ai naibii de buni (care poate uneori se lasă prinși...în mrejele tale) și apoi, ce mai urmează. La urma urmei, poate că lumea s-a emancipat suficient încât să nu mai confunde rățuște cu lebede, dar oare recunoaște frumusețea unui Panda îndepărtat, care vine greoi spre tine? 


 PS: Să se închidă naibii Shaorma aia de la Dristor că văd că Mr. Right și-a luat porție dublă și o mănâncă tot acolo.